Autoritatea de Proiectare AI
Ne afläm la un punct de cotitură în dezvoltarea de software. Discuția se concentrează adesea pe care AI-ul care scrie cel mai bun cod (Claude vs. ChatGPT) sau unde unde ar trebui să locuiască AI-ul (IDE sau CLI). Dar aceasta este discuția greșită.
Problema reală nu este generație codului. Problema reală este validarea acestuia.
Dacă îmbrățișăm AI ca „Vibe Coders” – unde indicăm intenția și AI realizează execuția – creăm un flux enorm de software nou. O suită de agenți AI poate genera într-un minut mai mult cod decât poate revizui un dezvoltator senior într-o săptămână. Omul a devenit blocajul.
Soluția nu este mai mult oamenii. Soluția este o Autoritate de Proiectare AI.
De la Artizan la Director de Fabrică
În mod tradițional, „Autoritatea de Proiectare” este un grup restrâns de arhitecți care se întâlnesc o dată pe săptămână sau pe lună pentru a aproba sau respinge un proiect. Într-o lume a dezvoltării AI de mare viteză acel model este învechit și fără speranță. Este prea lent și prea reactiv.
Dacă trecem la „Cod de Unică Folosință” – software pe care nu îl refactorizăm la nesfârșit, ci îl aruncăm și îl regenerăm pe măsură ce cerințele se schimbă – atunci rolul nostru se schimbă fundamental. Nu mai suntem zidari care așează piatră cu piatră. Suntem arhitecții fabricii care imprimă pereții.
Dar cine controlează dacă acei pereți sunt drepți?
„Mănușa”: Un test de foc automatizat
O Autoritate de Proiectare AI nu este o persoană, ci o conductă. O „Mănușă” prin care fiecare regulă de cod generat trebuie să lupte pentru a ajunge în producție. Acest proces nu înlocuiește revizuirea codului uman cu nimic, ci cu ceva mai bun.
Funcționează în trei straturi:
1. Puterea Executivă (Generarea)
Nu cerem unei singure IA să ofere o soluție, ci cerem trei. Lăsăm Gemini 3, GPT-5 și un model open-source (precum Llama) să lucreze în paralel la aceeași problemă. Acest lucru previne viziunea în tunel și depășește „lenea” de care suferă uneori LLM-urile. Această abordare este, de asemenea, cercetat științific și demonstrează că puteți preveni halucinațiile IA și puteți construi lanțuri foarte lungi fără erori
2. Filtrul Dur (Legea)
Aici nu este loc de discuții. Codul trebuie să compileze. Linterele nu trebuie să se plângă. Și crucial: Teste Cutie Neagră trebuie să treacă. Nu testăm dacă funcția funcționează intern (acest lucru ar putea manipula AI-ul), testăm dacă sistemul face ceea ce trebuie din exterior. Testul eșuează? Direct la coșul de gunoi.
3. Filtrul Blând (Juriul AI)
Aceasta este adevărata inovație. Soluțiile rămase sunt prezentate unui „AI de Votare” specializat. Acest agent nu scrie cod, ci citește cod. El este instruit pe principiile noastre de arhitectură, cerințele de securitate (OWASP, ISO) și regulile de conformitate (Legea UE privind IA).
El dictează: “Soluția A este mai rapidă, dar Soluția B este mai sigură și urmează mai bine arhitectura noastră de microservicii.”
Câștigătorul trece la producție.
Trias Politica Software-ului
Acest model impune o separare a puterilor care lipsește în multe echipe.
- Puterea Legislativă (Arhitectul): Arhitectul scrie „Constituția”. Prompturile, documentele de arhitectură (
project-description.md, rules.md en principles.md), cerințele stricte. Arhitectul decide ce ce construim și de ce. - Puterea Executivă (Agenții de Codare): Ei execută. Rapid, ieftin și sub auspiciile dezvoltatorilor umani.
- Puterea Judecătorească (Autoritatea de Proiectare): Un strat AI independent care verifică conformitatea cu legea.
Concluzie: Noul rol al Arhitectului
Ne eliberează de tirania erorilor de sintaxă și ne permite să ne concentrăm pe ceea ce facem bine: Gândirea sistemică. Descoperirea adevărului. Structura și luarea deciziilor.
Întrebarea nu este dacă AI poate scrie codul nostru. Asta este deja decis. Codul devine în mare parte consumabil.
Întrebarea este: Îți permiți să renunți la controlul asupra execuție a le lăsa să plece, pentru a recâștiga controlul asupra calitate să îl recâștige?
